Analizați construcția subiectului în romanul 'Răscoala' de Liviu Rebreanu.
Pe Scurt (Puncte Cheie)
- Romanul urmărește cronologic răscoala de la 1907, de la nemulțumire la represiune.
- Structura liniară, cu capitole ce marchează escaladarea conflictului, este esențială.
- Expozițiunea prezintă sărăcia din satul Amara și tensiunile sistemului arendășesc.
- Intriga e declanșată de refuzul țăranilor de a plăti dijma, aprindând revolta.
- Obiectivitatea narativă lasă cititorului sarcina de a înțelege cauzele și consecințele.
Rezolvare Completă
Domnule profesor/Doamnă profesoară,
Romanul „Răscoala” de Liviu Rebreanu se impune în literatura română ca o monografie a evenimentelor din 1907, iar construcția subiectului este fundamentală pentru a reda, cu o obiectivitate specifică realismului, complexitatea și inevitabilitatea acestor evenimente tragice.
Subiectul se desfășoară cronologic, urmărind cu o precizie aproape documentară evoluția răscoalei, de la primele semne de nemulțumire până la deznodământul implacabil. Rebreanu optează pentru o structură lineară, împărțită în capitole ce marchează etapele escaladării conflictului. Expozițiunea prezintă tabloul static al satului Amara, cu sărăcia cronică și tensiunile latente generate de sistemul arendășesc, stabilind contextul social și economic al dramei. Intriga se declanșează odată cu refuzul țăranilor de a plăti dijma, un gest simbolic ce aprinde scânteia revoltei.
Desfășurarea acțiunii este marcată de extinderea mișcării, de la proteste pașnice la acte de violență, ilustrând dezlănțuirea instinctelor primare sub presiunea disperării. Punctul culminant este atins prin asaltul conacului lui Miron, un moment de paroxism al violenței colective, urmat de deznodământul brutal al intervenției armatei și al represiunii. Chiar dacă urmărim destine individuale, precum cel al lui Petre Petre, acestea servesc mai degrabă ca exemple ale dramei colective, subiectul rămânând centrat pe dinamica de grup. Obiectivitatea narativă a lui Rebreanu este esențială în această construcție, el limitându-se să înregistreze faptele, fără a judeca, lăsând cititorului sarcina de a înțelege cauzele și consecințele.
În concluzie, construcția subiectului în „Răscoala” este un exemplu de măiestrie realistă, o desfășurare organică a evenimentelor ce culminează cu un deznodământ tragic, dar inevitabil. Prin această arhitectură narativă, Liviu Rebreanu reușește să transforme un eveniment istoric într-o dramă universală a condiției umane și a luptei pentru demnitate.