Analizați un personaj tragic din dramaturgia românească.
Pe Scurt (Puncte Cheie)
- Ștefan cel Mare, personaj tragic în "Apus de soare", întruchipează esența tragediei clasice.
- Tragedia lui Ștefan provine din confruntarea cu trecerea ireversibilă a timpului și cu moartea.
- Suferința voievodului este dublă: fizică (bătrânețe, boală) și morală (viitorul incert al Moldovei).
- Monologurile sale exprimă amărăciunea și înțelepciunea unui conducător conștient de sfârșit.
- Destinul tragic al lui Ștefan este legat de cel național, simbol al sacrificiului pentru patrie.
Rezolvare Completă
Bună ziua! Voi analiza figura emblematică a lui **Ștefan cel Mare** din piesa **„Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea**, un personaj tragic prin excelență în dramaturgia românească.
**Introducere:**
Un personaj tragic în dramaturgia românească este, fără îndoială, figura impunătoare a lui Ștefan cel Mare din piesa „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Conceput în spiritul dramei istorice, acest personaj întruchipează esența tragediei clasice, confruntându-se cu inevitabilul declin fizic și cu povara destinului național.
**Cuprins:**
Parte a „Trilogiei Moldovei”, acțiunea piesei îl surprinde pe voievod la apusul vieții și al domniei sale glorioase. Tragedia lui Ștefan derivă nu dintr-o hibă morală, ci din confruntarea cu ireversibilitatea timpului și cu propria mortalitate. Bătrânețea și boala (guta) îl macină, transformând un titan al luptei într-un om vulnerabil, dar a cărui voință rămâne neclintită. Suferința sa este dublă: fizică și morală, cauzată de incertitudinea viitorului Moldovei, amenințată de Imperiul Otoman și de lipsa unui urmaș pe măsura sa. Monologurile sale, pline de amărăciune și înțelepciune, precum cel despre „piatra de hotar” a țării, subliniază măreția sa decăzută și luciditatea cu care își acceptă sfârșitul. Destinul său tragic este profund legat de destinul național, transformându-l într-un simbol al sacrificiului suprem pentru patrie.
**Concluzie:**
Astfel, Ștefan cel Mare devine un personaj tragic prin excelență, nu doar un erou istoric, ci o întruchipare a luptei omului împotriva efemerității și a responsabilității față de moștenirea lăsată. Opera lui Delavrancea reușește să eleveze o figură legendară la rangul de simbol universal al rezistenței și al demnității umane în fața implacabilei treceri a timpului.