Comentați afirmația: 'Istoria este învățătoarea vieții' (Historia magistra vitae est).

Rezolvare Completă

Doamnelor și domnilor examinatori,

Afirmația „Historia magistra vitae est” – „Istoria este învățătoarea vieții” – este un adagiu clasic, atribuit lui Cicero, care sintetizează profund rolul fundamental al trecutului în înțelegerea și modelarea prezentului și viitorului. Această axiomă subliniază că experiențele colective, erorile și triumfurile înregistrate de-a lungul timpului constituie un vast depozit de înțelepciune, o sursă inepuizabilă de lecții pentru umanitate. Literatura română, în diversitatea sa tematică și stilistică, validează pe deplin această perspectivă, transformând istoria dintr-o simplă succesiune de evenimente într-un palimpsest cultural și moral.

Un prim argument elocvent este modul în care literatura noastră explorează istoria ca fundament al identității naționale și ca sursă de modele. Mihai Eminescu, prin capodopera sa, *Scrisoarea III*, nu doar evocă figura legendară a lui Mircea cel Bătrân, ci o transformă într-o paradigmă de leadership și patriotism. Contrastul dintre glorie trecută și decăderea prezentă nu este o simplă nostalgie, ci o lecție amară și o chemare la conștientizarea responsabilității față de moștenirea națională. De asemenea, Barbu Ștefănescu Delavrancea, în trilogia sa dramatică, în special în *Apus de soare*, îl prezintă pe Ștefan cel Mare nu doar ca pe un voievod, ci ca pe un simbol al sacrificiului și al înțelepciunii politice, a cărui moștenire servește drept ghid pentru generațiile următoare.

Un alt aspect semnificativ este felul în care literatura reflectă impactul evenimentelor istorice asupra destinului individual și colectiv. Marin Preda, în romanul *Moromeții*, deși aparent axat pe viața rurală, surprinde cu acuitate transformările societale majore din perioada interbelică și postbelică. Destrămarea satului tradițional, colectivizarea și schimbarea mentalităților devin o lecție despre fragilitatea existenței umane în fața forțelor istorice implacabile, demonstrând cum istoria ne învață despre adaptare, rezistență și pierdere.

În concluzie, afirmația „Historia magistra vitae est” transcende statutul de simplu adagiu, devenind o axiomă fundamentală pentru înțelegerea condiției umane. Literatura română, prin vocile sale ilustre, confirmă cu prisosință acest adevăr, demonstrând că istoria nu este doar o succesiune de fapte, ci un vast depozit de înțelepciune și un ghid esențial pentru navigarea prezentului și construirea unui viitor conștient. Este un apel constant la reflecție și la asumarea critică a trecutului.