Comparați două personaje de tineri intelectuali din romane interbelice diferite.

Rezolvare Completă

Doamnelor și domnilor examinatori,

Subiectul propus, compararea a două personaje de tineri intelectuali din romane interbelice diferite, ne invită la o explorare profundă a diversității tipologiilor umane și a viziunilor artistice specifice acestei perioade literare efervescente. Voi compara, în acest sens, pe **Ștefan Gheorghidiu** din romanul **„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”** de **Camil Petrescu** și pe **Felix Sima** din **„Enigma Otiliei”** de **George Călinescu**.

Ambele personaje sunt, într-adevăr, tineri aflați la vârsta formării, confruntați cu provocările maturizării și ale integrării într-o societate complexă. Totuși, viziunea auctorială și, implicit, tipologia intelectuală pe care o reprezintă sunt fundamental diferite.

**Ștefan Gheorghidiu**, protagonistul romanului camilpetrescian, este arhetipul intelectualului modern, analitic și hipersensibil, torturat de căutarea absolutului în dragoste și de experiența traumatizantă a războiului. Student la filosofie, el se definește prin luciditate, prin spiritul său de observație acut și, mai ales, prin introspecție. Narațiunea la persoana întâi și fluxul conștiinței ne oferă acces direct la frământările sale interioare, la deziluzia provocată de relativitatea valorilor umane și la impactul devastator al experienței autentice. Gheorghidiu este un intelectual care trăiește ideile, care suferă din cauza inautenticității și care, în cele din urmă, alege detașarea ca formă de supraviețuire.

Spre deosebire de el, **Felix Sima**, personajul călinescian, reprezintă un tip de intelectual clasic, format sub influența balzacianismului și a realismului obiectiv. Aspirant la cariera medicală, Felix este un tânăr rațional, ambițios, dotat cu un spirit de observație remarcabil, dar mai degrabă un observator detașat al lumii exterioare decât un explorator al propriilor abisuri. Evoluția sa este marcată de adaptarea la convențiile sociale, de pragmatism și de o anumită resemnare în fața complexității vieții. El este un *Bildungsroman* clasic, care își construiește un drum profesional solid, în contrast cu căutările existențiale tumultuoase ale lui Gheorghidiu.

În concluzie, dacă Ștefan Gheorghidiu este prototipul intelectualului modernist, subiectiv, care își transformă experiența în act de cunoaștere prin introspecție și autenticitate, Felix Sima este un personaj realist, reprezentând intelectualul clasic, obiectiv, care se adaptează și se realizează prin integrarea în societate. Această dihotomie reflectă nu doar viziuni narative diferite, ci și paliere complementare ale spiritului interbelic, de la angoasa existențială la pragmatismul constructiv.