Comparați viziunea asupra poeziei în romantismul eminescian și în modernismul arghezian.
Pe Scurt (Puncte Cheie)
- Eminescu vede poezia ca manifestare a geniului, o inspirație divină ce transcende realitatea.
- Poezia eminesciană exprimă idealul, frumosul etern, accesibil prin contemplație.
- Arghezi demistifică actul poetic, prezentându-l ca o muncă, un meșteșug al cuvântului.
- Modernismul arghezian se concentrează pe materialitatea limbajului, pe transformarea realității imediate.
- Diferența dintre viziunile poetice reflectă tranziția de la romantismul idealist la modernismul preocupat de concret.
Rezolvare Completă
Doamnelor și domnilor examinatori,
Subiectul propus, care invită la o comparație a viziunilor asupra poeziei în romantismul eminescian și în modernismul arghezian, ne permite să explorăm două paradigme fundamentale ale liricii românești, oglindind evoluția actului poetic de la ideal la material, de la inspirație la meșteșug.
În viziunea eminesciană, profund ancorată în romantismul filozofic, poezia este o manifestare a **geniului** demiurgic, un act de creație ce transcende efemerul și aspiră la **absolut**. Poetul, asemeni geniului din „Glossă” sau din „Luceafărul”, este un vizionar, un purtător de adevăruri eterne, a cărui creație este rodul unei **inspirații sublime**, o intuiție a armoniei cosmice. Poezia eminesciană devine astfel o expresie a idealului, a frumosului etern, a unei realități superioare, accesibile doar prin contemplație și prin forța creatoare a eului liric.
În contrast, Tudor Arghezi, reprezentant de seamă al modernismului, demistifică actul poetic, transformându-l dintr-o manifestare a inspirației divine într-un **meșteșug** al cuvântului. Viziunea sa, expusă în poezii programatice precum „Testament” sau „Flori de mucigai”, subliniază **efortul**, truda, chiar și suferința, ca surse ale creației. Poetul devine un **artizan**, un "zidar" care modelează materia brută a limbajului, transformând „slova de foc” în „slovă făurită”. Arghezi introduce **estetica urâtului**, demonstrând că poezia poate transfigura și aspectele triviale sau sordide ale existenței, conferindu-le valoare estetică și morală, o "carte" ce extrage "veninul" din "zdrențe".
Astfel, dacă Eminescu propune o viziune idealistă, **cosmică**, a poeziei ca expresie a spiritului absolut, Arghezi aduce poezia în sfera **teluricului**, a concretului, a muncii asidue, redefinind-o ca produs al inteligenței și al voinței de a crea. Această diferență fundamentală reflectă tranziția de la o epocă romantică, centrată pe ideal și subiectivitate, la o epocă modernistă, preocupată de inovație, de esența materială a limbajului și de transformarea realității imediate.