Discutați despre rolul umorului în depășirea situațiilor dificile.

Rezolvare Completă

Doamnă/Domnule profesor examinator,

**Introducere:**
Umorul, o constantă a condiției umane, capătă în literatură un rol esențial, adesea paradoxal: acela de a fi o supapă, un mecanism de apărare și chiar o formă de rezistență în fața adversităților. El permite individului să relativizeze gravitatea situațiilor dificile, să-și păstreze luciditatea și demnitatea, transformând râsul într-un act de supraviețuire.

**Cuprins:**
Cel mai elocvent exemplu în literatura română îl oferă personajul Ilie Moromete din romanul *Moromeții* de Marin Preda. În fața iminentei destrămări a lumii tradiționale, a colectivizării și a conflictelor familiale, Moromete își construiește o armură din ironie și autoironie. Râsul său „subțire”, capacitatea de a observa detașat și de a comenta ironic evenimentele, îi permit să relativizeze gravitatea situațiilor, să-și păstreze luciditatea și, într-un fel, să întârzie confruntarea directă cu absurdul existenței. Umorul său nu rezolvă problemele, dar îi oferă o perspectivă din care adversitatea devine suportabilă, o modalitate de a-și menține echilibrul interior.

De asemenea, în *Amintiri din copilărie* de Ion Creangă, umorul jovial, plin de candoare, transformă chiar și rigorile educației sau lipsurile materiale în aventuri memorabile. Râsul devine aici o formă de transfigurare a realității, un mod de a accepta și a depăși dificultățile copilăriei prin bucuria de a trăi și de a povesti.

**Concluzie:**
Astfel, umorul se revelează nu doar ca o formă de divertisment, ci ca o strategie existențială profundă. Fie că este vorba de ironia amară a lui Moromete sau de jovialitatea lui Creangă, râsul devine o dovadă a lucidității și a capacității omului de a-și păstra demnitatea și speranța chiar și în cele mai potrivnice împrejurări, transformând adversitatea într-o provocare asimilabilă.