Discutați despre raportul dintre tradiție și inovație în programul revistei 'Sburătorul'.

Rezolvare Completă

Bună ziua! Vă mulțumesc pentru întrebare. Este o temă esențială pentru înțelegerea modernismului românesc.

Revista „Sburătorul”, condusă de Eugen Lovinescu, a reprezentat un pilon fundamental al modernismului interbelic, iar programul său estetic s-a articulat, într-adevăr, în jurul unei sinteze dinamice între tradiție și inovație. Lovinescu a fost un adept al teoriei sincronismului, susținând că literatura română trebuia să se racordeze la spiritul european, dar fără a ignora specificul național.

În viziunea sa, tradiția nu era respinsă categoric, ci reevaluată critic. „Sburătorul” a militat împotriva formelor osificate de tradiționalism, precum sămănătorismul sau poporanismul, care mențineau literatura într-un cerc vicios al temelor rurale și al unei estetici depășite. Lovinescu a recunoscut valoarea moștenirii culturale, dar a subliniat necesitatea depășirii complexului de inferioritate și a provincialismului.

Inovația, pe de altă parte, a constituit motorul principal al programului „Sburătorului”. Bazându-se pe „legea imitației” a lui Gabriel Tarde și pe „mutația valorilor estetice”, revista a promovat o literatură urbană, intelectualistă și psihologică, încurajând subiectivitatea, analiza interioară și complexitatea personajelor. Exemple elocvente sunt romanele de analiză ale lui Camil Petrescu, precum *Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război*, care introduce intelectualul lucid și problematica autenticității, sau proza Hortensiei Papadat-Bengescu, marcată de finețea observației psihologice și de teme urbane, ca în *Concert din muzică de Bach*. De asemenea, poezia ermetică a lui Ion Barbu a reprezentat o inovație formală și tematică majoră, aliniată esteticii moderniste.

Astfel, „Sburătorul” nu a propus o ruptură radicală, ci o evoluție firească. Prin echilibrul subtil între respectul pentru o tradiție filtrată critic și deschiderea spre inovație, revista a consolidat bazele literaturii române moderne, eliberând-o de provincialism și integrând-o în circuitul valorilor europene.