Sămănătorismul: ideologie și manifestări literare.

Rezolvare Completă

Doamnă/Domnule profesor examinator,

**Sămănătorismul: ideologie și manifestări literare**

Sămănătorismul, un curent literar și cultural fundamental la începutul secolului XX, predominant între 1901 și 1910, a reprezentat o reacție puternică la procesele de modernizare și occidentalizare accelerată a societății românești. Promovat cu fervoare de Nicolae Iorga prin intermediul revistei *Sămănătorul*, mișcarea a militat pentru revalorizarea specificului național, având o ideologie profund tradiționalistă și naționalistă.

Centrală ideologiei sămănătoriste este idealizarea satului românesc și a țăranului, considerat depozitarul autentic al valorilor etice, morale și spirituale, în contrast cu mediul urban, perceput ca fiind corupt și dezrădăcinat. Se promova un agrarianism ce vedea în pământ și în munca agricolă temelia existenței naționale, alături de o glorificare a trecutului istoric glorios și a figurilor emblematice. Intelectualul era chemat să joace un rol de "luminător" al maselor, un "sămănător" de idei și valori autohtone.

Manifestările literare ale sămănătorismului se caracterizează prin tematici preponderent rurale și istorice. Poezia și proza abordau suferința țăranului, frumusețea patriarhală a vieții la țară sau episoade din istoria națională, adesea cu un ton didactic și patetic. Exemple relevante includ poezia socială a lui George Coșbuc, precum *Noi vrem pământ!*, care, deși depășește granițele stricte ale curentului prin forța artistică, rezonează profund cu tema suferinței și revoltei țărănești. De asemenea, lirica idilică și patriotică a lui Ștefan Octavian Iosif, sau proza istorică și articolele programatice ale lui Nicolae Iorga însuși, ilustrează elocvent aceste